Automatizarea - Astazi o necesitate pentru Romania !
Sunt un cercetator particular italian, care lucreaza din 1972 in domeniul cercetarii, oferind consultanta mai multor intreprinderi productive mici si mijlocii. Desfasor activitatea de designer de produse industriale si de proiectant de sisteme de productie, urmarind intotdeauna, optimizarea productivitatiipentru a scoate pe piata produse cu cel mai bun raport calitate-pret.
Am venit prima data in Romania in 1994 pentru a ajuta o firma distribuitoare a unui produs proiectat de mine si fabricat de o firma cu care colaboram in Italia. Auzisem ca aici in Romania veneau multe firme din strainatate atrase de costul scazut al fortei de munca. Aceasta facea posibila economisirea in productie si cresterea cometitivitatii pe piata fata de firmele ce produceau integral in tari mai dezvoltate. Am profitat de ocazie pentru a cauta firme care puteau face componente pentru clientii mei din Italia. Am fost dezamagit intalnind numai firme ale caror produse erau de proasta calitate.
M-am reintors in Romania in 1996 cu ocazia participarii unui important client de-al meu la un targ in Bucuresti si mi-am programat, din nou, intre 1996 si 1997, cateva intalniri la fabrici din zona, venind cu date tehnice precise, de calitate, in scopul de a cauta potentiali furnizori de componente. Speram sa gasesc firme care puteau garanta standardul de calitate cerut, la un pret convenabil. Intr-adevar, am gasit cateva firme care puteau garanta atat calitatea, cat si un minim al calitatii cerute. Din momentul in care am facut cereri de oferte mi-am dat seama ca ceva nu este in regula. De fapt, pretul cerut pentru realizarea acelor componente a fost cu cel putin 50% mai mare decat preturile pe care clientii mei le primeau de la furnizorii italieni. De la acestia obtinand o calitate chiar mai buna, termene de plata mai lungi su nu erau nevoiti sa faca stocuri mari, pentru un pret de transport mai mic, cat si pentru o disponibilitate de depozitare.
Nu reuseam sa-mi explic de ce, intr-o tara in care mana de lucru este asa de ieftina, preturile nu corespund, proportional, nivelului salariilor.Chiar mi-am facut o parere gresita despre directorii firmelor producatoare din Romania si m-am gandit ca ei au vrut sa aplice preturi mai mari stiind ca produsele sunt destinate pietei externe si ca era o ocazie pentru firmele lor de a castiga mai mult. De fapt, nu era chiar asa!
In ultima zi a programului, la ultima firma pe care am vizitat-o, am avut posibilitatea de a-mi da seama de ce in Romania, pentru componente de mare consum, nu am putut obtine preturi competitive cu cele din tarile din vestul Europei.
Era o firma privatizata din Curtea de Arges, cu mai mult de 2000 de muncitori, care producea componente electrice si electrocasnice. Aceasta a fost prima data cand am fost invitat de directori intr-o vizita in toate sectoarele fabricii, pentru a-mi arata capacitatea lor de proiectare si productie.
Imediat cum am intrat in compartimentul de prelucrari la rece prin stantare, am vazut ceva care, pentru noi producatorii din vestul Europei, era inimaginabil: oameni care stateau asezati langa o presa si care introduceau cu mana, sub stanta, o fasie de banda de tabla, debitata anterior din foaie, cu o ghilotina, pentru a realiza subansamble interioare pentru aparatura electrica.
Aceste subansamble sunt componente care reclama o productivitate mare si care nu se pot realiza cu o procedura manuala, pentru ca oricat de ieftina ar fi mana de lucru, masinile unelte care intra in procesul de productie au un cost de amortizat, consuma curent, ocupa spatiu (care are si el un cost), reclama intretinere si asa mai departe. Daca impartim toate aceste costuri pentru productivitatea zilnica obtinuta, observam cum costul de transformare a materiei prime pe unitatea de subansamblu a produsului depasste cu mult (chiar pana la 150 de ori) costurile necesare pentru a asigura aceeasi productivitate printr-o procedura automata.
Chiar vreau sa aduc un exemplu pentru a lamuri cititorul:
Am facut un calcul pentru a arata unei firme care produce piese stantate din tabla subtire (feronerie pentru constructii si mobila) cum variaza costurile de transformare industriala la schimbarea procedeurilor de lucru din maniera manuala in cea automata.
Din acest calcul a rezultat ca aceste costuri de transformare industriala, considerand exclusiv costurile care intra in procesul tehnologic de transformare (amortizarea si intretinerea masinilor, amortizarea si intretinerea stantelor, energia electrica, mana de lucru necesara) prin folosirea procedurii manuale, reprezinta o valoare de aproximativ 2.5-4 ori costul materiei prime de transformat; de cealalta parte s-a constatat ca, folosind o procedura automata, costul de transformare industriala, considerand exclusiv costuri care intra in procesul tehnologic (amortizarea si intretinerea masinilor si echipamentele complementare langa presem anortizarea si intretinerea stantelor, energia electrica, mana de lucru necesara) reprezinta o valoare de aproximativ 0.016-0.07 costul materiei prime de transformat.
In concluzie, putem spune ca: prin proceduri manuale, csturile de transformare industriala reprezinta cea mai mare parte si mai precis intre 72% si 80% din costurile de productie, iar prin proceduri automate, aceste costuri reprezinta numai intre 2% si 7% din costurile de productie.
Pentru a fi mai clar, coi arata diferenta care exista intre procedurile folosite, in general , in momentul de fata in Romania si cele folosite in Vestul Europei sua in tarile din Est ai dezvoltate, in care intreprinzatorii au ales deja calea productivitatii.
In romania – pentru a produce elemente stantate, gaurite si/sau ambutisate din tabla subtire, procedura cea mai folosita in momentul de fata, este urmatoarea:
- Se manipuleaza foile de tabla si, cu ajutorul unei ghilotine hidraulice sau mecanice si cu efort de mana de lucru a cel putin doi muncitori, se debiteaza in fasie, la dimensiunea potrivita produsului ce trebuie realizat, avand pierderi din foaie.
- Aceasta fasie este transportata la prese care printr-o stanta si cu un muncitor care o introduce manual, asigura prima faza de stantare si debitare a unui semifabricat. Se constata ca o masina care, in regim automat, are o cadenta intre 60 si 200 de batai pe minut lucreaza, in regim manual, cu acelasi consum de curent, la o cadenta de cel mult 30 de batai pe minut. Cantitatea si calitatea semifabricatelor, prin introducerea fasiei in stanta in maniera manuala, este conditionata in mare parte de gradul de atentie si pregatire a muncitorului si poate conduce chiar la producerea de rebuturi si multe deseuri, astfel ca nu este posibil sa facem un calcul precis al costului de transformare industriala.
- Aceste semifabricate vor fi transferate la o alta presa care, prin alta stanta si alt muncitor, care introduce manual ini stanta semifabricatul, asigura a doua faza de transformare. Si in aceasta situatie se constata ca o presa care, in regim automat, are o cadenta intre 60 si 200 de batai pe minut lucreaza, iin regim manual, cu acelasi consum de curent, la o cadenta de cel mult 15 batai pe minut (in acest caz productivitatea scate mai mut, intrucat nu mai este vorba de introducerea fasiei de tabla, componentele mai mici fiind puse manual direct pe stanta si este nevoie de mai multa atentie din partea muncitorului care poate sa se accidenteze, Char nerespectand conditiile de protectia muncii, calitatea si cantitatea produselor, prin introducerea semifabricatelor in stanta in maniera manuala, este conditionalta in mare parte de gradul de atentie si pregatire a muncitorului si poate conduce la producerea unei mari cantitati de rebuturi. Nici aici, din aceasta cauza, nu este posibil un calcul preci al costului de transformare industriala).
- In acelasi fel se va proceda si mai departe in toate fazele de prelucrare a produsului care trebuie fabricat (cu cat sunt mai multe fazele de prelucrare cu atat mai mare este diferenta dintre costurile de transformare industriala intre o procedura manuala si o procedura automatizata).
|
